Producția de oțel a ajuns la 50%–70% din ce a fost în 2008; Mechel vinde patru combinate cu peste 6.000 de angajaţi pe doar 230 de lei; şomajul e în creştere. Iar perioada stălucitoare a siderurgiei româneşti s-a încheiat. Dar chiar şi aşa orizontul rămâne unul însorit

A fost surpriza absolută a săptămânii trecute: Mechel, al doilea mare grup siderurgic din România, controlat de oligarhul rus Igor Zyuzin, a anunţat că a vândut cele patru combinate siderurgice pe care le deţine în ţară, sub presiunea datoriilor de circa 570 milioane de euro şi a pierderilor de aproximativ 400 de milioane de euro, adunate în ultimii cinci ani.

Concret, tranzacţia include Ductil Steel Buzău, Mechel Câmpia Turzii, Mechel Târgovişte şi Laminorul Brăila, cu circa 6.500 de angajaţi şi afaceri cumulate de 874 milioane euro în 2011, iar cumpărătorul - firma Invest Nikarom din Bucureşti, cu o cifră de afaceri de puţin peste 340.000 de euro în 2011, potrivit datelor Ministerului Finanţelor – a plătit pentru toate echivalentul a doar 52 de euro. Cauza retragerii din România ar fi „preţurile nefavorabile de pe pieţele europene ale oţelului (...) şi cererea slabă pentru produse finite“, potrivit unui comunicat remis de Mechel presei. „Cum va reuşi o firmă de apartament să redreseze patru coloşi industriali? Trist... francezii s-au bătut cu ArcelorMittal să nu închidă un combinat cu 600 de angajaţi şi guvernanţii noştri se uită pasiv cum rămân fără loc de muncă peste 6.000 de oameni“, comentează subiectul un consultant din piaţă. Scenariul lui: „Mechel e foarte îndatorată, şi prin această mişcare evită insolvenţa. Ca să nu-şi păteze imaginea, vinde acestui SRL cu trei angajaţi şi acţionari tot ruşi (Victor Chumakov şi Svetlana Chumakova - n.r.) şi intră firma asta «no name» în insolvenţă“. Un scenariu pe care chiar noii acţionari ai celor patru combinate par să-l confirme,