Sute de anonimi, voluntari și angajați ai MTS, au pus umărul la buna desfășurare a celei mai mari competiții sportive găzduită de țara noastră în ultimii 32 de ani Sursa: ADI DOBRE

E ora 7.00 dimineaţă în Poiana Braşov. Din centrul staţiunii şi până la patinoar nu faci pe jos mai mult de 7-8 minute. Pe gheaţa impecabilă se antrenează deja câţiva patinatori ruşi. Antrenorul lor, un tip trecut de 60 de ani, îi urmăreşte în tăcere. Peste trei ore încep întrecerile în proba de short track 1.000 de metri. Cu o zi înainte, românul Emil Imre a luat argintul la 500 de metri. Toată lumea spera ca el să câştige aurul, ceea ce s-a şi întâmplat.

Specialist din Ungaria

Valentin Iordănescu stă aplecat peste o mantinelă şi ia temperatura gheţii. Are în mână un dispozitiv care seamănă cu un pistol. „Sincer, am emoţii. Trebuie să iasă bine. Gheaţa trebuie să aibă între minus 4 şi minus 3 grade. Sub această valoare, gheaţa devine casantă. Nu mai are elasticitate. Patinatorul de viteză pierde aderenţa în turnante, iar cel de la artistică resimte dureri şi nu îşi poate duce exerciţiile la bun sfârşit”, adaugă el.

Vorbeşte cu pasiune despre munca pe care o face de mai bine de un deceniu. „Am învăţat meserie de la un om care acum a ieşit la pensie. Pentru FOTE a fost adus un specialist din Ungaria, în faţa căruia am dat probe de lucru. Împreună cu el şi cu ceilalţi colegi am făcut gheaţa pe care o vedeţi. Am lucrat nopţi în şir, dar a ieşit perfect”, zice Vali Iordănescu, care de loc e din Buşteni.

La patinoarul din Poiană s-a lucrat doar cu maşina din mijloc, celelalte două rămânând de rezervă

Câte un şpriţ!

„Nicio suprafaţă de beton, baza patinoarului, nu e perfectă”, povesteşte Vali. „De aceea trebuie să fii atent la gheaţă. Se porneşte instalaţia de frig 24 de ore, până brumează betonul. Apoi se udă din oră în oră cu furtunul. Câte un şpriţ, aşa se