În ziarul „Vremea” nr. 662 din 9 mai 1995, publicam articolul „Oraşul cu statui furate” în care relatam, printre altele, despre avatarurile „Rugăciunii” genialului ţăran din Hobiţa Gorjului – furată din Cimitirul „Dumbrava” din Buzău.
Articolul nostru nu făcea decât să atragă atenţia autorităţilor locale asupra necesităţii instituirii unor măsuri mai eficiente de pază şi protecţie faţă de patrimoniul naţional. La Buzău, depozitarul unui recunoscut tezaur de valori patrimoniale, s-au furat, în scurt timp, un număr impresionant de lucrări de artă (din fericire, în marea lor majoritate recuperate...), cum a fost cazul furtului de la Muzeul Chihlimbarului din comuna Colţi, singurul de acest fel din ţară; bustul lui Tudor Vladimirescu de la punctul muzeal din Smeeni (nici până astăzi nu a fost recuperat); statuile de piatră din Parcul „Tineretului”, ca să nu mai vorbim de „încercarea” la care a fost supusă statuia în bronz a poetului Vasile Cârlova, pe care hoţii au vrut s-o secţioneze ca să şi-o poată însuşi mai uşor.
Iată că, în pofida semnalelor noastre, autorităţile locale s-au mulţumit să trateze cu „sictir” (iertată fie-mi expresia!), demersul nostru jurnalistic în apărarea acestor valori. Consecinţa: la nici un an de la furtul „Rugăciunii”, iată ce scrie ziarul „Opinia” din Buzău, în numărul său de vineri, 20 octombrie 1995: „Surse autorizate din Poliţia judeţului Buzău ne-au declarat ieri că autorul celui de-al doilea furt de senzaţie din complexul Brâncuşi al bustului lui Petre Stănescu este dat în urmărire generală pe ţară. Poliţia a restrâns deocamdată cercul bănuiţilor la o singură persoană, care a fost semnalată cu o zi înaintea furtului, la Hotelul Pietroasa. Având în vedere că prezumtivul hoţ este un bun cunoscător al operelor de artă (...), se pare că prinderea acestuia şi recuperarea celebrului bust (aflat până vineri în Cimitirul «Dum
