In ultimele zile, pe fondul intensificarii asa-ziselor dezbateri privitoare la accederea Romaniei in “spatiul Schengen”, o sintagma si-a facut loc – prin frecventa – in discursul public: “criterii tehnice”. Formula desemneaza faptul ca Romania, ca pretendent la calitatea de membru al spatiului Schengen, a indeplinit criteriile tehnice aferente demersului de intrare in spatiul amintit. Sintagma e redundanta: pentru accederea in spatiul Schengen NU exista alte criterii de bifat/indeplinit decat cele de factura tehnica (modernizarea frontierelor, intarirea capacitatilor de lupta contra criminalitatii transfrontaliere, controlul fluxului imigrationist etc). Criteriile sunt doar tehnice pentru ca statele pretendente la intrarea in Schengen au, in prealabil, calitatea de tara membra a UE. Din aceasta postura, se presupune ca tara respectiva a indeplinit, odata cu integrarea in UE, “celelalte” criterii impuse in Europa: economice, politice, sociale, juridice. Primirea Romaniei in clubul UE, in 2007, a echivalat cu recunoasterea de catre celelalte state deja membre a faptului ca tara noastra a indeplinit criteriile minimale privind intrarea in Uniune. De aici incolo, demersul de accedere in spatiul Schengen a devenit unul natural, firesc pentru un stat membru al UE.
Un scurtcircuit politic a dus la trantirea usii in nas Romaniei si la amanarea discutarii, frontal, a subiectului aderarii la spatiul Schengen. Este evident, pentru orice om rezonabil, ca importante cancelarii occidentale au exploatat si exploateaza electoral tema accederii rudelor sarace din UE in spatiul Schengen, perceput drept un “spatiu vital” ce ar risca sa fie invadat de valuri de cetateni dubiosi din Est. Numai astfel poate fi explicata reticenta mai multor state in a accepta ca Romania si Bulgaria merita si trebuie sa intre in Schengen negresit si deindata. Ca pretext de camuflare a interesului
