Atletismul apare în România la sfârşitul secolului XIX, la iniţiativa studenţilor care studiau în ţările occidentale. În timpul vacanţelor, aceştia promovau atletismul organizând competiţii de alergări, sărituri şi aruncări.

Primul concurs organizat de atletism are loc în 1882 la Bucureşti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava şi Matei Basarab. Treptat, creşte interesul pentru activitatea sportivă, în general, şi atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un numar mare de concurenţi, se contureaza o literatură de specialitate şi sunt organizate competiţii pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor şcolare sunt introduse întreceri la alergări şi sărituri la mai multe licee din diverse oraşe.

În 1912, se înfiinţează Comisia de atletism, alergări pe jos şi concursuri, parte din Federaţia Română a Societăţilor Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federaţiei Române de Atletism (FRA), a 19-a federaţie pe lista mondială, care în 1923 se afiliază la IAAF. Primele Campionate Naţionale ale României sunt organizate în 1914, la 16 probe, şi se adresează doar bărbaţilor. Primele Campionate Generale de atletism s-au desfăşurat între 25-26 octombrie 1915, când a fost inaugurarea oficială a Parcului Federaţiei Societăţilor de Sport Române. Regina Maria a României a vizitat parcul în prima zi a concursului şi a asistat la probe. Preşedintele juriului a fost Pricipele Carol.

În 1922, la aniversarea a 10 ani de la înfiinţarea FSSR, în saloanele Jockey-Clubului din Bucureşti au participat Regele Ferdinand şi Pricipele Carol, care în discursul său a reliefat rolul şi însemnătatea FSSR ca instituţie de educare a tinerelor generaţii. În mai 1923 , Banca Naţională a României a acordat FSSR 500,000 lei dintre care 400,000 pentru construirea stadionului pe terenul Parcului Sportiv de pe Şoseaua Kiseleff. La 27 iunie, Maj