- Editorial - nr. 44 / 5 Martie, 2013 Din decembrie 1989 incoace, noi, romanii ardeleni, suntem mereu hartuiti, mereu tracasati, mereu amenintati, mereu insultati, mereu provocati sub ploaia pretentiilor, amenintarilor si a privilegiilor absurde, mereu crescande ale UDMR. Incat, dupa cele petrecute atunci, cu 23 de ani in urma, mai ales dupa cele intamplate, in zilele de 21 si 22 ale acelui sfarsit de decembrie, ne referim la crimele abominabile de la Zetea, Dealu, Targu Secuiesc si Praid, pentru a ne opri doar la cateva exemple, dupa alungarea romanilor din judetele Harghita si Covasna, avem tot dreptul la intrebari incomode, care, de fiecare data, starnesc furia si revolta neprietenilor nostri traditionali. Asadar, cine si pe cine a deznationalizat si deznationalizeaza, prin continue epurari etnice? Din partea cui au venit, dupa decembrie 1989, toate provocarile acelea, valuri-valuri, chiar sub privirea impietrita a neputinciosilor nostri guvernanti, surzi si orbi, de fiecare data, in fata batjocurii udemeriste? Acel 20 martie 1990, cu involburarile si dramaticele inclestari interetnice de la Targu-Mures, care au lasat in urma lor suferinte si doliu, dupa seria provocarilor premeditate in privinta separatismului scolar si universitar, a incercarilor renasterii unei alte Regiuni Autonome Maghiare, a fost doar inceputul. Inclestari violente, cu morti si raniti! De atunci incoace nimic nu mai este intamplator! Cum chiar deloc intamplator, ci dupa ce a fiert mult margeaua serpeasca a urii, a venit proiectul "senatorului cu papion”, Csapo Jozsef, privind autonomia teritoriala a asa-zisului Tinut Secuiesc, depus in Parlamentul Romaniei. Pe baza acestei "idei”, la 26 octombrie 2003, CNS (Consiliul National Secuiesc), intrunit la Sfantu Gheorghe, decide sa fie inaintata Parlamentului Romaniei forma finalizata a "Proiectului statutului de autonomie a Tintului Secuiesc”, i