Primul grup al alcoolicilor anomini din Sălaj s-a constituit, în urmă cu puţin timp, la Zalău, unde o mână de voluntari care activează în cadrul Centrului Sf. Nicolae al Asociaţiei Filantropia Porolissum fac eforturi importante, alături de specialişti din Cluj, pentru a-i readuce pe drumul cel bun pe cei afectaţi de boala alcoolismului.

Alcoolismul este o boală. Chiar dacă cei afectaţi de el nu recunosc decât foarte greu acest lucru, alcoolismul este o boală, la fel ca diabetul sau TBC-ul. O boală care, aşa cum spun cei care suferă de ea dar au ajuns să o stăpânească, se poate trata dacă accepţi că eşti neputincios în faţa alcoolului şi crezi că există o putere superioară care te poate salva. Despre toate acestea vorbeşte grupului de alcoolici anonimi din Zalău, de trei ori pe săptămână, un fost alcoolic – să-i spunem Mihai, pentru că numele chiar nu contează – actualmente „consilier de egal” al unui Centru din Cluj-Napoca ce se ocupă de problema dependenţilor de alcool. Înainte de ultima întâlnire a alcoolicilor anonimi de la Zalău, Mihai şi-a făcut timp să vorbească despre acest viciu unui grup de copii pe care preotul Ioan Avram îi strânge săptămânal la Biserica Sf. Ioan Botezătorul, pentru ale „preda” lecţii de viaţă ortodoxă şi nu numai.

E o după-amiază rece şi mohorâtă de sfârşit de februarie. O lumină slabă, dar caldă se răsfrânge pe pereţii nefinisaţi ai bisericii, învăluind totodată un mic grup de copii ce au format din scaune un semicerc în jurul celui care le va vorbi astăzi despre un viciu cu efecte devastatoare: alcoolismul. Talentul de narator al lui Mihai captează atenţia copiilor încă de la primele cuvinte.

„Eu sunt consilier de egal, ceea ce înseamnă că eu am aceeaşi problemă pe care o au cei pe care încercăm să-i ajutăm, adică sunt alcoolic, deci sufăr de această boală

Acoolismul este o boală. Este o boală ca şi diabetul,