Declinul rezervelor tradiţionale a determinat petroliştii să acorde tot mai multă atenţie resurselor neconvenţionale de combustibili.
„Gazele vin din două locuri, iar unul dintre acestea este Rusia”, glumea în urmă cu aproape doi ani directorul unei mari companii energetice, cu operaţiuni şi în România. Ultimii ani au zdruncinat însă aceste concepţii. Gazele de şist au câştigat rapid şi constant teren, iar prin exploatarea acestei resurse, Statele Unite ale Americii au detronat Rusia şi au devenit cel mai mare producător mondial de gaze. „Adevărul” începe astăzi un serial prin care îşi propune să răspundă principalelor întrebări legate de aceste resurse şi de exploatarea lor.
Gazele şi ţiţeiul din şisturi vor redesena piaţa energetică globală până în 2030 - acesta este titlul ediţiei 2013 a raportului BP, document considerat de referinţă în domeniu. La nivel mondial, nivelul resurselor „recuperabile“ se ridică la 200 de trilioane de metri cubi, potrivit aceleiaşi surse.
În prezent, nivelul consumului anual de gaze la scară globală se ridică la 3,36 trilioane, conform datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Astfel, resursele recuperabile ar putea asigura combustibil pentru alţi 60 de ani la actualul nivel de cerere. Trebuie să ţinem însă cont de faptul că vorbim despre resurse care pot fi „recuperate“ cu ajutorul procedeelor disponibile astăzi. Pe măsură ce tehnologia avansează, şi aceste gaze vor putea fi exploatate într-o proporţie mai ridicată.
Spre exemplu, resursele recuperabile de ţiţei din gruparea de şisturi Bakken – cea mai bogată din SUA – erau estimate, în 1995, la 150 de milioane de barili. În 2008, estimarea crescuse deja la patru miliarde de barili, pentru ca specialiştii să anunţe, doar doi ani mai târziu, că resursele recuperabile sunt, de fapt, de opt miliarde de barili.
La sfârşitul
