Este clar ca, in problema Schengen, Romania s-a straduit sa faca doi pasi inapoi si a reusit.
Nici anul trecut, pe vremea asta, lucrurile nu pareau prea sigure, dar existau sperante. Erau chiar sperante mari. Nimeni nu contesta indeplinirea conditiilor tehnice, cu care ne faleam cat puteam si ne mai falim si astazi tot cu ele - desi cam degeaba.
A cincea roata la caruta
In plus, chiar si cu celelalte conditii, ca sa le spun asa politice, se vedea cu ochiul liber cum calcasem pe un drum bun. Procurorii erau pe faza. Justitia nu-si mai pierdea demult timpul, ca sa judece numai plevusca. Cativa rechini dintre cei mai spectaculosi intrasera in navod si nu pareau sa aiba scapare.
E drept ca sustinatorii faceau zid, sa-si apere coruptii in fata Justitiei, sub pretext ca partidul nu-i facut din mamaliga. L-au cam facut ei pitit pe Catalin Voicu, dar tot n-a scapat un Vintu, un Popa si parca insusi domnul Felix simtea cum ii vibreaza fundul pantalonilor, de atata emotie.
Poate ca ii mai vibreaza si acum, in virtutea inertiei, cand simte cum a intrat in vizorul legii chiar si un fost premier al tarii, tocmai cel care inventase metafora cu mamaliga.
Deodata, Romania, care pana atunci facea singura ordine in propria sa ograda, s-a pomenit scotand ghilotina din ascunzatoare: presedintii Camerelor sunt schimbati, Avocatul Poporului trimis la plimbare, inaltii magistrati ai Curtii Constitutionale amenintati, alte institutii mutate de colo-colo dupa fantezia lui Ponta si capriciile lui Crin, iar presedintele tarii suspendat si cazat la garaj.
Din acel moment, cuvantul Schengen devenea incet, dar sigur ca o fata morgana. Am ajuns acum ca ministrului nostru de Externe sa i se para ca, dupa capul lui, Schengen e un fel de a cincea roata la caruta.
Nu cerem, nu dati si suntem OK
Se
