Ce e fascinant de dureros la guvernantii nostri e ca actioneaza intotdeauna in ultimul moment, daca nu dupa, si doar ca reactie fata de actiunile altora.
La nivel macro am avut mereu fantasme pentru care ne-am luptat. Dupa '89, am visat cu totii, mai mult sau mai putin, sa ne integram in Europa si NATO. Politicienii smecheri au prins din zbor ideea si i-au dat viata. Nefiind inzestrati pentru a propune un proiect propriu de tara, toti s-au bulucit spre Vest cu un singur gand.
Dar problema nu e directia. Cu atat mai mult astazi, cand Occidentul si Estul si-au dat mana in epoca globalizarii totale, e aproape un semn de proasta informare si gandire disfunctionala sa mai sustii ca doar Vestul este calea, adevarul si viata. Din nemernicie, unii inca au incremenit debusolati intr-un singur punct cardinal. E problema lor, viata isi face drum oricum pe unde si cum poate. Nu e asta pacatul cel mare al politicienilor nostri.
Problema cea mai serioasa e ca generatie dupa generatie, ani la rand, liderii din toate partidele nu au stiut altceva decat sa se prefaca a impartasi visul majoritatii. Cand si asa nu aveau o alternativa, succesul sau insuccesul lor s-a masurat in capacitatea de a trage Romania mai aproape de Vest si de a-i convinge pe liderii europeni ca au si ei de castigat, chiar foarte bine, daca isi intorc privirea spre amaratii din Est.
"Barbarii moderni ai UE" - sub acest titlu am putea sintetiza toate reactiile Vestului fata de Romania ultimilor doi-trei ani.
Nu e nicio intamplare ca fenomenul s-a declansat putin dupa izbucnirea crizei economice. Viata tot mai grea i-a speriat pe blanzii si docilii europeni si i-a transformat in xenofobi cu accente de ultrasi. Abia asta a fost momentul declansator care le-a ridicat primele intrebari alesilor nostri.
A patit-o primul Traian Basescu, iar acum exp