Un individ pe nume Dan Diaconescu iesi intr-o seara din apartamentul sau ori din studioul sau de televiziune, nu se stie exact. In fine, iesi din apartamentul-studio, sa zicem asa, si porni spre restaurantul, unde il invitasera niste amici, pe care "ii rezolvase". Insul pe nume Dan Diaconescu era multumit, chiar satisfacut: partidul infiintat de el intrase in Parlament, el personal acumulase o avere bunicica, avea elicopter bunut, un yacht la fel, un cont bunicel si era cat pe ce sa aiba si Oltchim-ul. Dar mai cu seama avea aderenta, lipici la masele largi populare, avea vasazica autoritate. Vorba lui inraurea masele. „Adevarul este ca eu - isi zise entuziast numitul Diaconescu - ii incant seara de seara pe toti. Eu si numai eu! Cu vorba mea invaluitoare, cu generozitatea mea, cu adancimea gandirii mele, cu... ah! Le vorbesc, dom'le, la marea stiinta si-i incant. Pe urma merg la restaurant cu amicii, le vorbesc si-i incant si pe astia! Dupa aia merg acasa si mai vorbesc jumatate de noapte". In acest moment o caramida cazu de pe o cladire si poc! il izbi pe numitul D.D. drept in cap. Il tranti la pamant, dar D.D. sari repede in picioare, isi pipai cucuiul cat toate zilele rasarit pe cap si zise: - Nu-i nimic. Mergem inainte. Eu sunt Domnul Dan Diaconescu. Eu le rezolv pe toate, ii rezolv pe toti. Iarasi eu! Pretutindeni eu! E intr-adevar minunat! Eu sunt initiatorul tuturor initiativelor... tuturor initiativelor... Dar care initiative? Nu-mi mai amintesc. Nu, stati sa ma gandesc. Mie toate ideile imi vin dintr-o suflare... Dar care idei? In acest moment o caramida viiij! cazu de pe o cladire veche din vechiul regim (traiam pe atunci in neagra dictatura a lui Basescu) si buf! il trosni drept in cap pe D.D. Acesta se ridica ametit de la pamant, isi scutura hainele, isi pipai noul cucui aparut pe cap si zise: - Ah! Nu-i nimic. Mergem inainte! Eu sunt Domnul Dan Diaconesc