Antropologul Vintilă Mihăilescu explică cum a murit ţăranul român şi cum s-a născut prăpăstia dintre sate şi oraşe

Forţat de comunism să devină muncitor-gospodar, împins de tranziţia postcomunistă să migreze şi scos definitiv din tiparul culturii ţărăneşti, ţăranul român a aşteptat integrarea în Uniunea Europeană cu mari speranţe, însă total nepregătit. Noua ordine, ca şi cele de dinainte, nu a venit cu o strategie agricolă eficientă, astfel că, deşi reîmproprietărit, omul de la ţară trăieşte drama de a nu-şi putea lucra pământul. Sau de a nu vrea.

Anii de comunism au modificat puternic clivajul rural/urban din România, impingând ruralul către urban, prin industrializarea forţată. Ca un revers, primul de deceniu de după 1989, a făcut opusul. Antropologul Vintilă Mihăilescu explică, în seria publicistică realizată de Adevărul şi platforma media “România de la zero”, cum a murit ţăranul român şi cum s-a născut prăpăstia dintre sate şi oraşe. Plus ce şanse europene au ţăranii şi cum s-a modificat fundamental spiritul de comunitate.

Cum a modificat comunismul clivajul urban-rural?

Trebuie pornit de la ce a preluat comunismul, iar din acest punct de vedere lucrurile sunt destul de clare: a preluat o societatea rurală, cea mai largă din Europa şi care a rămas până astăzi cea mai mare societate agricolă şi rurală din Europa. Ce a făcut? A făcut ceea ce impunea modelul sovietic: cooperativizarea. Dar a mai făcut şi ceea ce impunea crearea omului nou: proletarizarea. Practic ţăranii nu mai au proprietatea terenului şi sunt împinşi spre industrie. Şi există şi o cerere mare a industriei prin industrializare. Apoi, a existat o migraţie masivă dinspre sat spre oraş.

Dar ce s-a întâmplat în profunzime?

În profunzime, însă, s-au petrecut alte două lucruri paradoxale. Nu a avut loc o reală proletizare a societăţii pentru că majoritatea oamenilor