Stimate domnule profesor Biemel, Într-o societate în care scrisorile deschise obișnuiesc să acuze sau să tragă la răspundere, merită să facem o dată excepție de la această regulă: nu am de gînd să aduc nici acuze, nici contestații ori reclamații, ci pur și simplu să vă urez „La mulți ani!“. Prin urmare, publicul cititor nu are nici a se indigna, nici a se solidariza cu vreuna din părți, din postura juraților anonimi, ci sper să se bucure, împreună cu cei ce vă cunosc, de aniversarea dvs., în semnul convivialității dezinteresate.
Este o aniversare, ce-i drept, nu tocmai rotundă, însă aflată pe pragul unei rotunjimi aproape incredibile: pe 19 februarie ați împlinit 95 de ani, sperăm, în liniște și în putere. 95 de ani: celor mai mulți dintre noi ni se pare greu de imaginat ce înseamnă să atingi această vîrstă, să te lași modelat, trupește și spiritualicește, de aproape un secol de existență. Mai mult, generația mea și membrii Societății Române de Fenomenologie, al cărei președinte de onoare sînteți încă din 2004, am avut privilegiul de a nu cunoaște războiul, spre deosebire de prietenii și colegii dvs. de generație. Născut la Belgrad, în timpul Primului Război Mondial, l-ați trăit pe al doilea în plină formare intelectuală. Spre deosebire de alți filozofi mai mult sau mai puțin apropiați dvs., nu v-ați lăsat atras de nici o mișcare politică ce îngrădește libertatea de gîndire, iar mai apoi pe cea fizică, nici de o extremă, nici de cealaltă. Dimpotrivă, în pofida tuturor extremismelor ce au cutremurat istoria veacului trecut, ați pledat prin lucrările, edițiile și traducerile dvs. pentru înțelegere și pentru depășirea disensiunilor absurde dintre țări învecinate ori lagăre politice, care depășesc legitimele dezbateri de idei.
În 1985, într-o scrisoare adresată traducătorului său în limba germană, Georg Scherg, Constantin Noica vă caracteriza dre
