Zona Schengen înseamnă mai mult decât să circuli liber în spaţiul comunitar, dar ce legătură există între o călătorie fără paşaport în Europa şi un oraş din Luxemburg şi de ce sunt România şi Bulgaria atât de dornice să adere la acest spaţiu, se întreabă jurnaliştii de la publicaţia „Deutsche Welle“.
Schengen este o mică localitate din Luxemburg, unde în 1985 a fost semnat primul acord în rândul ţărilor membre UE, prin care s-a hotărât eliminarea controalelor de la frontierele lor comune. Primele state care au implementat acordul au fost Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Portugalia, Spania şi Olanda, în 1995.
Zona s-a tot extins de atunci, ajungând să numere 26 de state europene membre. Marea Britanie şi Irlanda nu au aderat pe deplin şi îşi menţin controalele de la frontierele externe, deşi participă la unele schimburi de informaţii care privesc zona Schengen. Iar Cipru, România şi Bulgaria sunt încă în aşteptare. Cipru nu se poate alătura deoarece partea sa de nord este ocupată de Turcia. Cât despre România şi Bulgaria, câteva ţări (Germania, Finlanda şi Olanda) şi-au exprimat convingerea că ele nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a adera la acest spaţiu.
Cele mai importante cerinţe ale statelor membre sunt legate de capacitatea ţărilor din Schengen de a-şi asigura frontierele de ţările din afara UE, pentru a opri intrarea ilegală şi a preveni criminalitatea. Deşi Comisia UE a recunoscut îndeplinirea acestui obiectiv de Bulgaria şi de România, Germania şi Olanda şi-au păstrat scepticismul.
România şi Bulgaria sunt deja în „spaţiul Schengen“
Legal, România şi Bulgaria au intrat deja în spaţiul Schengen, prin aderarea la Uniunea Europeană în anul 2007, aminteşte publicaţia germană. Ele fac parte şi din „Sistemul de Informaţii Schengen“ (SIS), care oferă poliţiei europene acces rapid la datele privind intrările şi ieşirile