Cu Rocker, al doilea lungmetraj al său, Marian Crișan a riscat mult mai mult decît la debut, dar, chiar dacă noul film nu are cum să îi aducă pe critici și cinefili în aceeași tabără, el are mari șanse de a deveni un titlu-reper într-o viitoare istorie a Noului Cinema Românesc. Rocker se deschide cu o secvență fără dialoguri (anticipată sonor pe generic), în care camera îl urmărește insistent pe Victor, un bărbat de vreo 45 de ani, în timp ce se plimbă, cu privirea cercetătoare, prin mulțimea adunată pe o pîrtie înzăpezită, apoi, pe neașteptate, înșfacă o pereche de schiuri (care, evident, nu-i aparțin) și o încarcă în portbagajul mașinii sale, pentru a părăsi imediat stațiunea, înapoindu-se în orașul său provincial (Oradea, mai precis). Astfel, protagonistul filmului pornește din start cu un handicap în ochii noștri: este un infractor, al cărui comportament reprobabil ne îngreunează identificarea cu el. Că Victor are disperată nevoie de bani și nu e nici cleptoman, nici hoț din plăcere, asta ne devine clar urmărind secvența următoare, filmată într-o parcare subterană, în care el stresează cîteva persoane, cu pungile pline de cumpărături, încercînd să le vîndă schiurile furate (tentativă repetată de cîteva ori pe ecran, în pofida refuzurilor constante). Însă, după cum descoperim ulterior, protagonistul lui Marian Crișan nu recurge la asemenea acțiuni ilicite pentru a-și satisface nevoile financiare proprii, ci pentru a-i putea procura fiului său toxicoman (Florin, poreclit „Dinte“, vocalul și liderul trupei rock locale Iguanele) doza zilnică de heroină. Figura lui Victor se umanizează, pe măsură ce drama lui capătă valențe universale.
E foarte greu de interpretat – și foarte greu de înțeles – durerea unui părinte singur care este nevoit să se umilească (inclusiv în fața traficanților cărora le este dator vîndut, arătîndu-le „scheme rock“) pentru a-i ofe