...Tocmai s-a întors si-mi pune în brate „ziarul cu carte”. Deschid cartea. „Cartea geme”. Geme de vampiri. Ce Borges? Ce Salinger? Charlaine Harris. Sunt Mort de-a binelea. Îi multumesc frumos aducatorului, desi îmi vine sa-l strâng de gât.

Cum, de la o vreme, ma misc tot mai anevoie, l-am rugat pe „domn’ doctor”, chiriasul meu, sa-mi cumpere de la chioscul din gang „Ziarul de Iasi cu carte”. I-am spus si ce carte. Ca sa nu fie nici o confuzie, i-am precizat: „Fii atent: se scrie B-o-r-g-e-s, dar se citeste Borhes.” Nu i-am mai spus si prenumele, ca sa nu-l complic. I-am dat si-o alternativa: „Daca nu gasesti Borhes, întreaba daca nu are, cumva, Gion Salingher – se scrie S-a-l-i-n-g-e-r...” Precizare oarecum inutila întrucât, daca „nu le are” cu spaniola, „domn’ doctor” le are cu engleza. Pe bune. Nu însa si cu autorii. Îi zic „domn doctor” fara nici o ironie, deoarece, peste câteva luni, terminând Medicina, chiar asta va fi: doctor. Când l-am primit în gazda, în urma cu 4 ani, l-am instalat într-o camera ticsita de carti, cum e si cea în care îmi duc eu veacul. Ma gandeam: ce favoare, pentru un tânar, sa aiba la îndemâna o biblioteca – asa cum eu, de-un exemplu, n-am avut! Sau „bunica” (în fapt, soacra; Domnul s-o aiba-n paza sa!) care, dupa ce s-a mutat la noi, la cei optzeci si treaba ei de ani, ne uimea (si ne si înduiosa) cu setea ei de lectura. Si din când în când doar ce-o auzeam: „Eh, dac-as fi avut eu în casa atâtea carti...” „Ce s-ar fi întâmplat?”, o „necajeam”, eu mai ales. „As fi fost mult mai desteapta!...” Cât despre studentul medicinist... Tocmai îmi aparuse o carte de proza si, cum pleca în vacanta de vara, i-am oferit-o, cu dedicatie, gândindu-ma ca e o lectura agreabila. Toamna, când se numara bobocii, alumnul s-a întors la „baza”, a mai dat niscaiva restante si-apoi a intrat pe fagasul normal: cursuri/ seminarii/ laborator/ calculator/