Adevaratii castigatori ai economiei globale nu sunt, asa cum am putea crede, tarile care se cred deja in epoca post-industriala, ci tarile si companiile care au perfectionat arta productiei, fie ca este in agricultura, energie sau orice alt domeniu.
Cele mai puternice economii ale lumii dezvoltate - Norvegia, Canada, Australia, unele tari din Golful Persic - produc gaze si petrol, carbune, minerale industriale sau alimente pentru piata globala, aflata in continua expansiune.
China, o adevarata poveste de succes, ajungand a doua economie din lume intr-un timp record, si-a bazat cresterea in special pe productie. Brazilia a fost ajutata de productia mai mare de energie, un sector industrial puternic si cel mai mare volum de exporturi de produse agricole, dupa Statele Unite.
De altfel, si in America de Nord, cele mai puternice domenii din ultimul deceniu, masura dupa ponderea in PIB, cresterea numarului locurilor de munca si a salariilor, au fost cele care produc bunuri materiale. Astfel, statele americane unde exista productie au si cea mai scazuta rata a somajului, respectiv Dakota de Nord si Dakota de Sud, Wyoming si Nebraska. De asemenea, Texas are o rata a somajului de 6 la suta, cu mult sub nivelul Californiei (10%) si New York-ului (8%).
Avantajele "muncii de jos"
Aceasta realitate contravine gandirii conventionale, conform careria, odata cu era informationala, domeniile in care "creierele" sunt cele mai importante, rezultand in concepte abstracte, imagini si media ar intrecere producatorii traditionali.
Unii au mers pana la a sugera ca lipsa resurselor materiale importante din unele tari, gen Japonia sau Taiwan, genereaza crestere economica, iar prezenta unor masive resurse materiale ar putea incetini progresul, relateaza Forbes.
Prin urmare, cum de au reusit tarile care se bazeaz
