Dupa o zi de reactii chioare la un subiect care altfel ar fi putut fi considerat reprezentativ pentru starea politicii romanesti, plecarea lui Stanisoara din PDL catre PNL a fost golita de orice incarcatura morala si ramane un simplu transfer, pe care nu il mai putem judeca decat din punct de vedere tactic.
Cum paguba lasata in urma e considerabil mai mare decat prejudiciul adus liberalilor, cum degringolada din randul pedelistilor a atins cote maxime, tinta a fost atinsa.
Inghitirea si a lui Stanisoara de catre liberali, aflati in pragul unei crize de greata dupa atatea lesuri digerate, a reaprins mintile celor care traiesc doar pentru a vedea USL rupt cat mai repede. In acest punct avem cea mai mare densitate umana. Exista liberali, pesedisti, pedelisti plus o multime nesfarsita de propagandisti de prin presa sau aiurea a caror energie si pofta de viata are o singura sursa. Sunt convins ca astazi, chiar si in interiorul USL, numarul celor care isi doresc despartirea apelor este mai mare decat grupul celor care cred ca Uniunea e cea mai buna solutie.
Problema de care toti isi sparg capul e cand scot pixul si incep sa execute calculele. Orice alta varianta cu exceptia unui USL unit si sustinerea lui Crin Antonescu drept candidat unic pentru alegerile de anul viitor contine atat de multi factori de risc, incat doar pierderea ratiunii in grup ar putea cauza modificarea planului initial. Cum in politica noastra predominanta e mai degraba lipsa analizei si a ratiunii, nu e imposibil sa asistam la aruncarea PSD in lupta prezidentiala cu un candidat propriu.
In ciuda sondajelor si dincolo de cifrele lor mereu altele in fiecare saptamana, oricat si-ar dori si ar visa Victor Ponta la Cotroceni, sansele de a-i lua fata liderului PNL ii sunt prea slabe si cu prea multi "daca" pentru a fi jucate pana la capat. Pentru aceasta ideea