Florin Mija este exemplul perfect al rozătorului politic. Când am citit ştirea potrivit căreia Mija a trebuit să renunţe la postul de şef al Tineretului Social Democrat (TSD) Brăila pe motiv că a împlinit vârsta maxim admisă, de 35 de ani, m-a încercat un sentiment de sictir.

Adică, staţi aşa, acest Mija a zăcut în TSD până a chelit şi a făcut burtă, fără să se remarce prin absolut nimic? Da, evident că asta a făcut. Ba nu, ceva-ceva a făcut el: i-a pupat bine pantoful lui Stancu, din moment ce a reuşit să pună laba pe funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean (CJ) Brăila.

Am mai spus-o şi cu alte ocazii că, în opinia mea, organizaţiile de tineret ale partidelor (fie că e vorba de PSD, PDL, PNL, PRM etc) nu sunt altceva decât nişte anticamere ale incompetenţei, în care îşi găsescu loc oportuniştii în pantaloni scurţi. Acolo, la organizaţiile de tineret, se formează viitoarele caractere infecte din politică. Arta trădării şi disponibiliitatea de a sta în poziţia ghiocelului trebuie învăţate din fragedă pruncie politică, pentru că, odată trecut la seniori, activistul politic trebuie să fie pregătit pentru tot soiul de situaţii limită.

Dar să revenim la cazul particular al lui Florin Mija. Prin ce anume s-a remarcat el în cei 10-12 ani de când s-a înrolat în armata tinerilor pesedişti? Adică, ce anume a făcut el folositor pentru comunitate de a fost recompensat cu postul de vice la CJ Brăila? Nu, Mija nu a făcut nimic decât pentru partidul care l-a propulsat şi, logic, pentru guguştucii din conducerea acestui partid, în speţă PSD. Iar acum, la 35 de ani, ce să vezi? Mija a îmbătrânit, fraţilor. Altfel spus, el a stat în PSD, aripa tânără, până când i-a expirat termenul de garanţie. Lasă ceva în urmă Mija, după toţi aceşti ani petrecuţi, sanchi, ca şef al tinerilor social-democraţi? Păi, ce să lase? Poate doar câţiva inşi pri