Adevărul este că merita şi femeia asta cu suflet de bărbat, pe nume Simona Drăghincescu, să îşi împlinească măcar un vis, în ăştia 10-15 ani de când este în politică. Şi dacă tot nu a reuşit mare lucru cu Piaţa Concordia, căci mafia este mai mare decât poate cuprinde mintea unui simplu om, Simona a sperat că va apuca ziua în care va reuşi să respire acelaşi aer cu d-na Elena Udrea de la Bucureşti.
Iată că rugile i-au fost ascultate, astfel că, miercuri, Simona a fost în aceeaşi sală cu Elena. Cu Elena Udrea în carne şi oase, nu cu vreo hologramă a vestitei blonde prezidenţiale. Nu am vorbit cu d-na Simona de miercuri încoace, dar cred că nici nu aş fi putut purta vreun dialog coerent cu dumneaei, pentru că e greu de crezut că şi-a revenit din vârtejul euforic care a curprins-o. La dracu, voi vă daţi seama despre ce vorbim noi aici? Doamna Simona tocmai a atins-o pe Elena Udrea (sper că a reuşit în cele din urmă acest lucru!). Oameni buni, este un eveniment epocal. Asistăm, aşadar, la un moment istoric, la un veritabil miracol în existenţa Simonei Drăghincescu din Brăila. Poate că şi alţi oameni au apucat să o atingă pe Elena Udrea, dar nimeni (mă refer la cei prezenţi, miercuri, în sală) nu a reuşit să îi spună pe un ton atât de sincer cât de mult o apreciază, ca să nu zic idolatrizează. Se spune că atunci când d-na Drăghincescu s-a adresat Elenei Udrea, o fantă de lumină a pătruns prin geamul unei ferestre, iar pe ea a început să crească o statuie în miniatură a celebrei blonde de la Cotroceni. Aşa de elogios a vorbit Simona Drăghincescu despre Elena Udrea, încât celor prezenţi în sală aproape că le-au dat lacrimile de bucurie, conştienţi fiind că peste veacuri acest moment emoţionant, pe care ei au avut nesperatul privilegiu să îl trăiască pe viu, va fi trecut la loc de cinste în cărţile de istorie. Să luăm încă o dată aminte de vorbele spuse de d-n