Psihologa şi militanta pentru egalitatea de gen Daniela Terzi-Barbăroşie ne învaţă cum să aducem armonia în cuplu şi să ne creştem copiii fericiţi, demonstrând prin propriul exemplu că locul femeilor nu mai este demult „la cratiţă“.

„Adevărul“: Ziua de 8 martie şi-a pierdut din conotaţia iniţială, cea de luptă pentru drepturi egale. De ce a ajuns această sărbătoare să fie banalizată, să se rezume la un buchet de flori oferit femeilor o dată pe an?

Daniela Terzi-Barbăroşie: În multe ţări, printre care şi Moldova, sărbătoarea şi-a pierdut, într-adevăr, menirea militantă şi s-a trivializat, în sensul că e percepută doar ca o ocazie pentru bărbaţi să-şi exprime, în mod public şi histrionic, iubirea pentru femei. Şi nu ar fi nimic rău în asta, dacă nu s-ar limita la atât. Alături de acele flori şi cuvinte de apreciere (pe care o femeie le merită zi de zi, de altfel), mi-ar plăcea să fie celebrate şi succesele femeilor graţie cărora putem spune ce gândim, putem face copii cu cine şi când dorim, putem vota şi ne putem bucura de multe alte drepturi. E, totuşi, mult mai simplu să oferi flori. Mai puţine angajamente. Şi nu de ordin politic! Probabil, de-aia s-a întâmplat banalizarea de care vorbiţi. Nu trebuie să uităm însă că egalitatea a fost una dintre marile promisiuni ale comunismului. Respectiv, devierea era inevitabilă. Personal, mi-aş fi dorit o „abatere de la comunism“ în sensul sporirii consideraţiei pentru contribuţiile femeilor, dar nu aşa s-a întâmplat.

Legislaţia noastră garantează, aparent, şanse egale bărbaţilor şi femeilor - la studii, la muncă, la protecţie socială etc. Cum se face, totuşi, că suntem tratate diferit, bunăoară, când vrem să ne angajăm, când conducem maşina sau când ne dăm cu părerea despre politică?

Egalitatea în drepuri, din păcate, nu garantează în mod automat şi egalitatea de şanse şi, cu atât mai mult, nu eliberează