Daca tinerii fotbalisti romani sunt deseori si nedrept comparati cu legende ale acestui sport, nu acelasi lucru se intampla cu antrenorii. Tehnicienii nu dribleaza, nu inscriu goluri spectaculoase, nici macar nu prea ies in cluburi ca sa apara in ziarele colorate. Totusi, din pleiada de antrenori, unul iese in evidenta mai mult ca oricare altul.
Laurentiu Reghecampf a ajuns la Steaua in momentul potrivit. A (re)venit in Ghencea intr-o perioada in care jucatorii buni si tineri din tara s-au grupat acolo si asteptau doar "bagheta" potrivita pentru a interpreta partitura cu care aveau sa uimeasca intreaga Europa.
Reghecampf este un antrenor tanar. Este un antrenor controversat, dar nu atat din cauza abilitatilor, pe care nimeni nu i le neaga, cat din cauza trecutului invaluit intr-o aura misterioasa si a oamenilor care il inconjoara. Este un antrenor foarte priceput, unul care a reusit sa "fure" meserie dintr-unul din cele mai bune campionate ale planetei - Bundesliga.
Dupa o serie de experiente partial ratate pe la Snagov, Craiova sau Bistrita, "Reghe" a explodat in urma cu un an. A preluat o echipa minuscula, Concordia Chiajna, pe care a reusit s-o duca din subsolul clasamentului in zona mediana, lipsita de emotiile retrogradarii. Pastrand proportiile, este oarecum similar cu parcursul lui Jose Mourinho, cel care o prelua pe Leiria in primavara lui 2001 si o urca pana pe podiumul primei ligi din Portugalia.
Returul de exceptie de la Chiajna l-a propulsat pe Reghecampf pe scaunul instabil al celei mai populare echipe a Romaniei, Steaua Bucuresti. Increzator in fortele proprii si in lotul de jucatori, el si-a negociat dezinvolt contractul, introducand in acesta clauze care au provocat multe zambete, cum ar fi calificarea in primavara europeana sau castigarea Europa League. La mai bine de sase luni de la acel moment, nimeni