Baronul Laveleye. Voiaj în România (8)

Impresii de călătorie, crochiuri sentimentale, amintiri despre oameni şi locuri, care denotă marele interes pe care l-a purtat României baronul belgian Emile de Laveleye. Paginile sale de memorialistică – traduse azi pentru prima dată în limba română – sunt utile şi în plan istoric. Le-am extras din cartea sa “La Peninsule des Balkans”, publicată în 1888, în urma voiajului întreprins în Europa orientală.    

__________________________

În agricultura din România se practică sistemul spaniol "mesta" (asociere a păstorilor de animale de transhumanţă), la fel ca în unele regiuni din Italia meridională. Păstorii îşi urcă turmele în Carpaţi, pe timpul verii, pentru a le hrăni cu iarbă grasă de munte şi apoi le coboară la câmpie, la iernat. "Ţînţarii" (aromânii) macedoneni vin până aici ca să cumpere animale cu coarne mici; ei le îngraşă pe păşunile mereu inundate din lunca Dunării, apoi le taie, le usucă carnea şi o fac pastramă. Peştele uscat de Dunăre şi pastrama, împreună cu fiertura de porumb numită mămăligă sunt printre mâncărurile de bază ale românilor.

Cât priveşte unii pomi fructiferi, dudul este rezistent la temperaturile joase ale iernii şi permite cultura viermilor de mătase. Tradiţia aceasta datează de pe timpul când soţiile boierilor se îmbrăcau în haine de mătase. La un moment dat, România chiar exporta preţioasa sămânţă de viermi de mătase în Occident dar, din cauza numeroaselor falsificări, a devenit imposibilă vânzarea ei, mai ales atunci când concurenţa japoneză a determinat scăderea preţului.

Grâul şi preţul lui

Cu preţul grâului între 18-20 franci/chintal, ce venit poate da, aici, pământul prost cultivat? Diferenţa dintre preţul la producător şi cel de piaţă e considerabilă, nu doar din cauza cheltuielilor de transport - 20-30 franci/t