Din însemnările zilnice ale lui Costantin Argetoianu (147)

Ottescu îmi aduce câteva informaţii pe care le deţine de la prietenul său generalul Pantazi, cu care a avut ieri o lungă convorbire. În bătălia de la Harkov am avut angajaţi, noi românii, 80 000 de oameni şi pierderile noastre au fost, precis, numai de 700 morţi şi 2 000 răniţi! Nemţii au avut proporţional şi mai puţine; ai noştri, deşi în mare progres în această privinţă, n-au învăţat încă să se adăpostească şi să evite loviturile inamicului. În formaţiunile noastre am avut foarte mulţi ardeleni, care s-au bătut foarte bine — aceiaşi ardeleni care în războiul trecut n-au vrut să se bată cu ruşii. Erau atunci în rândurile armatei austro-ungare... Din prizonierii luaţi la Harkov, s-a putut constata că ruşii nu mai au soldaţi tineri: mai toţi sunt între 30 şi 50 de ani... Nici armele lor individuale (puşti, revolvere) nu mai sunt armele moderne din anul trecut, ci arme de model vechi, din războiul 1914-1918. Ceea ce ar dovedi că sovieticii se apropie de istovirea puterilor lor. Prizonierii spun că erau foarte prost hrăniţi: puţină pâine şi fiertură de mei...

Printre armele germane noi, Pantazi cita un tun de un calibru de 60 centimetri (“Dicke Bertha”, din războiul trecut avea un calibru de numai 45 centimetri), tun ce azvârle un obuz de 1 000 kilograme greutate, cu o precizie matematică. Acest tun “e servit” de 250 ingineri!!! Probabil că nu sunt multe! Despre celelalte arme noi, Pantazi a spus lui Ottescu că nu ştie nimic... Probabil că n-a vrut să vorbească.

Ofensiva pe frontul rusesc e iminentă. “Poate că pe când vorbim a şi început...”, preciza Pantazi...

În altă ordine de idei, ministrul Apărării Naţionale e convins că Mareşalul Antonescu ca şi dl Ică merg la un război cu Ungaria. O spun amândoi pe şleau — o spun în gura mare... Eu unul socotesc chiar că o spun prea mult şi găsesc două