Ultimele luni confirma ceea ce deja se stia: interesul rus isi face de cap in Romania si se joaca, dupa pofta inimii, cu destinele a mii de oameni. Inchiderea combinatului Mechel si, ulterior, vanzarea acestuia pe 50 de euro pare o gluma proasta comparativ cu situatia in care se afla Rafo Onesti. Dupa ce ani de zile au platit 1000 de angajati fara ca rafinaria sa produca ceva, patronii rusi sunt tot mai decisi sa puna crucea pe viitorul Rafo. Nesimtirea rusilor este atat de mare incat acestia nu s-au sfiit sa-l trateze cu indiferenta pe premierul Romaniei la intalnirea tripartita programata miercuri la Guvern. Victor Ponta s-a intalnit cu o delegatie a sindicatului Rafinorul, reprezentantii patronatului Rafo absentand nemotivat de la discutii, desi fusesera invitati de primul-ministru.

Incertitudinea planeaza asupra viitorului Rafo Onesti si transforma perspectiva repornirii rafinariei intr-un scenariu de film stiintifico-fantastic. Pe fondul trimiterii “acasa” a jumatate din personalul incadrat la Rafo, e tot mai evident ca zilele greu-incercatei rafinarii sunt numarate. Inchiderea Rafo e previzibila, macar si pentru faptul ca ani de zile patronii rusi ai acesteia au platit 1000 de angajati sa stea degeaba. An de an. Oare cati patroni ar fi dispusi sa plateasca angajatii pentru a sta acasa, fara ca acestia sa produca ceva, o cat de mica plus-valoare? Dilema ultimilor ani a intretinut, pe nesimtite, o drama sociala la Onesti, unde angajatii Rafo au trait – in permanenta – cu senzatia ca ziua de maine ar putea fi ultima in calitate de rafinori. Dupa ce s-au folosit de rafinarie pentru a da cateva tunuri in zona comertului cu combustibili, eludand plata accizelor si a taxelor catre stat (deci pagubindu-l), patronii rusi isi iau catrafusele de la Onesti, lasand senzatia ca n-au stiut niciodata ce sa faca cu un activ precum Rafo.

Singura certitudine a ult