Articolul de fata este un comentariu la articolul lui George Gafencu.
Cred ca o scurta revizuire a jurisprudentei discriminarii in SCOTUS (Supreme Court of the United States) ne va fi de ajutor in a intelegeviitoarea decizie privind DOMA (Defense of Marriage Act), si de ce nu, in a prevedea un rezultat (eu nu ma incumet inca sa dau pronosticuri).
Cand o lege este atacata pentru neconstitutionalitate, Curtea Suprema are diferite standarde de revizuire (“standard of review”). Cand vine vorba de discriminare in special, aceste standarde sunt:
1. “Rational basis review”
Daca guvernul aduce in sprijinul legii cea mai mica urma de rationalitate, atunci legea e lasata in pace. De obicei se aplica la legi cum ar fi obtinerea carnetului de conducere numai peste o anumita varsta, sau posibilitatea de a cumpara alcool peste o anumita varsta. Explicatiile guvernului in cele doua cazuri pot fi, de exemplu, ca un adolescent nu are aceleasi reflexe ca un adult sau ca alcoolul are un efect mult mai distructiv asupra unui adolescent. Sub acest standard de revizuire, aceste explicatii sunt suficiente pentru a mentine constitutionalitatea legilor, pentru ca minoritatii afectata de ele (adolescenti care vor sa conduca la 12 ani de exemplu, sau care vor sa cumpere alcool la 16 ani) nu i se incalca un drept prevazut in Constitutie, sau macar intrevazut printre randuri.
2. La polul opus se gaseste “Strict Scrutiny Review”
Acest standard se aplica in primul rand discriminarilor pe baze rasiale. La ora actuala e suficient ca opinia curtii sa inceapa cu “vom analiza acest caz sub ‘strict scrutiny review’”, ca sa stii unde
duce cazul, respectiv la abrogarea legii pentru neconstitutionalitate. Izvorul acestui standard vine din Amendamentele post-razboi civil, care au vizat eliminarea legilor bazate pe segregare rasiala. In celebrul caz Brown v. Board of
