Un medic de succes e acela care e OM inainte de fi medic. E OM in relatie cu pacientii, e OM in relatie cu profesia si colegii, e OM in relatie cu societatea in sens larg si chiar cu fiecare reprezentant al acesteia.
Umanitatea medicului de succes nu e un dat, nu vine pe cale naturala: ea se formeaza de-a lungul unor ani lungi si grei de scoala, se construieste pas cu pas in interactiunea cu cei din aceeasi profesie cu el, se afirma si se pune in valoare in dialogul constant cu ceilalti semeni.
Resursele medicului de succes sunt multiple: cognitive, sociale, culturale, familiale, etc. Ca fiecare dintre noi, si medicul de succes trebuie sa stie sa creeze o armonie intre aceste diferite resurse, evitand sa o privilegieze pe una sau pe alta in devenirea si in mentinerea sa pe culmile succesului.
Pentru un medic de succes este foarte important ca succesul, odata atins, sa nu fie consumat ca resursa pentru a se intretine sau a spori. Daca se intampla lucrul acesta, exista pericolul ca medicul candva unul de succes sa devina in cel mai bun caz un simplu vindecator orbit de patimi si orgolii. In cel mai rau caz insa, un asemenea medic candva de succes poate ajunge chiar sa faca mult rau, punandu-si stiinta si priceperea in slujba puternicilor vremii, cum s-a intamplat nu odata in istoria omenirii.
Un medic ramane de succes prin echilibrul si bunatatea pe care le pune in tot ceea ce face, ce spune si ce este in calitate de specialist, de coleg si de membru al unei comunitati.
Pana acum, nu am intalnit multi medici romani care au ajuns si au ramas de succes. Unul dintre putinii pe care-i stiu eu si care raspunde criteriilor de mai sus e Vasile Voiculescu, de la moartea caruia se vor implini curand 50 de ani. A murit la 26 aprilie 1963 dupa ce si-a petrecut ultimii patru ani de viata in inchisorile comuniste ca detinut politic.
Câta nevoie