Finala românească a Eurovision de anul acesta este încă un argument în favoarea renunțării participării TVR în această competiție pseudo-muzicală.
Harakiri-ul simbolic este o tradiție românească, dacă putem să ne facem de rahat într-o situație cu impact internațional, nu ratăm prilejul. Trimitem la Malmö o piesă care, doar printr-un accident va urca între primele 20 în clasamentul final, când aveam prilejul să ne batem pentru locul 2, cu Unique. Spun locul 2, pentru că, se știe, Eurovision nu este atât un concurs muzical, cât unul de cumetrii geopolitice. România e izolată în Europa și nu poate câștiga competiția, indiferent de calitatea piesei cu care concurează. Dacă este o melodie bunicică, așa cum a fost cazul în 2005, poate spera la podium. Anul acesta ar fi fost mai greu, oricum, fiindcă imaginea noastră în Europa, și așa șifonată, este, cred, la un minim istoric.
It’s my life, interpretată de Cezar, a fost aleasa publicului. Dacă televotingul a fost corect, atunci nu-mi rămâne decât să mă înclin: de gustibus non este dispudandum, mai ales că, până și colegul Mihai Gâdea s-a bucurat așa de tare la aflarea rezultatului! :)
Problema este, însă, votul juriului: o RUȘINE!!! Să nu generalizez: unul dintre membrii juriului este o rușine. Am aflat că îl cheamă Ștefan Năftănăilă și lucrează la Radio România. După mine, de luni ar trebui să fie șomer. Vorba lui Mircea Badea: ieși afară! Nu s-a mulțumit să-și promoveze piesa favorită, acordându-i punctajul maxim, ci a SUBMINAT piesa „Unique”, căreia nu i-a acordat NICIUN punct. Precizare pentru cei nefamiliarizați cu sistemul de vot: în finală participă 12 piese. Fiecare membru al juriului notează zece dintre piese cu puncte de la 1 la 8, apoi 10 (pentru a doua favorită) și 12 (pentru locul întâi). Patru membri ai juriului (inclusiv președintele) i-au dat lui „Unique” 12 puncte, un m
