Este imposibil de spus ce populatie si cand si-a gaurit urechile prima oara sau de ce a facut-o. In prezent, in mule locuri din lume, nu doar ca acestea sunt gaurite, insa orificiul este marit artificial, introducandu-se tot felul de materiale in interior, masura crescand constant.
E o tehnica destul de comuna in ziua de azi in multe cercuri din nenumarate locuri de pe glob, avand ca motivatie, la inceput, religia, fiind parte din diferite ceremonii, alungarea raului sau marirea atractivitatii.
Oameni din multe locuri de pe glob inca mai tin la acest obicei, indiferent ca este vorba despre triburile Masai din Kenya, despre Huaorani, din Bazinul Amazonului, ori despre tineretul Hmong din Thailanda, relateaza Oddee.
Una dintre primele dovezi ale acestei practici are 5.300 de ani, fiind vorba chiar despre mumia lui Otzi, Omul Gheturilor. Urechile acestuia sunt gaurite si alungite voit, chiar daca nu s-a gasit vreo bijuterie. Se crede ca efectul s-a obtinut cu bucatele de lemn sau un alt material organic, care s-a "dizolvat" in timp.
Si statuetele Moai de pe Insula Pastelui au aceeasi caracteristica, semn ca metoda nu era straina nici de aceste meleaguri. Obiceiul pare sa fi ajuns pana in Egipt, chiar Tutankhamon avand lobii urechilor alungiti artificial.
Femeile din tribul Apatani, de pe valea Ziro, din Arunachal Pradesh, nord-estul Indiei, isi poarta semnul distinctiv in nas. In cazul lor, insa, "bijuteriile" nu sunt menite sa le infrumuseteze, dimpotriva. Fiind considerate cele mai frumoase femei din regiune, au fost nevoite sa se sluteasca, pentru a-si proteja tribul de invadatori.
Traditia, insa, va disparea, pentru ca noile generatii de fete ale tribului cu 26.000 de membri refuza sa-si mai gaureasca nasul si sa poarte dopurile de lemn.
Cicatricil