Sunt femeie, deci am dreptul, la o adică, să fiu misogină în timpul liber. Dacă bărbaţii discriminează femeile, sunt ticăloşi, dar noi avem dreptul să fim nemiloase cu sexul cât p-aci frumos.
Săptămâna trecută, scriam că ne-am cam pierdut dreptul de a primi mărţişoare, fiindcă nu mai dăm doi bani pe ele (dau bărbaţii ceva mai mult de doi bani). În sfânta zi de 8 martie, aşteptam cadouri, deşi până mai ieri necheza toată lumea că e o sărbătoare comunistă şi că mai dă-o dracului.
Dracul a fost recunoscător, că el în speţă e băiat bun, doar că are gură rea. A luat-o, a şters-o de praf şi-a renovat-o. Şi, ca orice agent sentimentalo-imobiliar, încearcă să ne-o vândă la suprapreţ. Femeile aşteaptă, de 8 martie, pupici pe năsuc şi parfumuri cu pampon. Pe vremea când primeam cadouri de la soţul aferent numai şi numai în această zi festivă, eram tembel de fericite. Între timp, de când am traficat multe alte sărbători (vezi Sfântul Valentin), ni se pare că totul ni se cuvine, cu atât mai mult bucheţoiul de flori de 8 martie.
Femeia deşteaptă e suspect de proastă. Credem că, dacă bărbaţii noştri vin acasă cu un cadou cumpărat din goana adulterului, s-au răzgândit şi s-au hotărât să ne iubească din nou. Mda, mi-aduc aminte că un fost iubit mi-a adus de 8 martie o brichetă scumpă, iar eu n-am fumat niciodată. Mă adora, era nebun după mine. Evident, ca o doamnă Columbo ce sunt, am descoperit că primise şi el bricheta de la o firmă entuziastă, care (aţi ghicit) dădea brichete promoţionale în dar. Şi pentru că nici el, nici nevastă-sa nu fumau (am uitat să vă spun că era însurat bocnă), bricheta a ajuns la mine. O am şi azi, dacă n-o fi murit, vorba epilogului din basmele româneşti.
De când sunt pe Facebook, constat că femeile îşi spun ”La mulţi ani”-uri între ele. Ne mai urează şi bărbaţii câte-un coş cu păpădii (foto şmanglit de pe Internet), la modul cole
