Eurovisionul a devenit, în ultima vreme, doar prilej de scandal naţional, subiect de discuţii interminabile, motiv de frustrare generală, iar ediţia din acest an nu avea cum să iasă din această linie. Nu înţeleg de ce ne încăpăţânăm să participăm la acest concurs, la care singura noastră miză pare cât de tare ne putem face de râs. Ba chiar am impresia că tocmai asta ne place.

O grămadă de ţări au renunţat să mai participe la Eurovision - Portugalia, Slovacia, Polonia, Bosnia-Herţegovina, Turcia - şi nu doar din cauza crizei, chiar dacă asta a cântărit cel mai mult. Televiziunile lor publice au realizat că este o cheltuială inutilă, în vremuri în care nu-şi mai permit un asemenea lux. În plus, miza acestui concurs este una mai degrabă politică, nicidecum a valorii actului artistic prezentat acolo. Eurovision nu mai este de mult un concurs de muzică, ci mai degrabă unul politic. Ţările nordice se votează între ele, statele fostei Iugoslavii se susţin reciproc, marile puteri economice fac schimb de voturi la fel cum îşi împart influenţele economice şi politice în UE, iar rezultatul final este dat mai degrabă de conjuncturile geostrategice decât de calitatea melodiilor din concurs.

Ce şanse are acum România la Eurovision? Niciuna! Cu atât mai mult cu melodia câştigătoare a selecţiei naţionale. Ne place să ne facem de râs în lume şi atât. Şi parcă ne străduim, de la un an la altul, să o facem cât mai bine.

TVR însă nu-şi pune problema banilor cheltuiţi aiurea pentru acest concurs. Finanţată de la bugetul de la stat şi din abonamente, Televiziunea Română aruncă în continuare milioane de euro pentru a participa la un concurs inutil, bun doar pentru a da din nou de comentat unei naţii care se pricepe de minune la asta şi care nu ştie nici măcar să-şi aleagă melodia care să o reprezinte. Nu neapărat care să câştige concursul - asta nu se