Reforma administrativă din Polonia este considerată de către opinia publică din România un model când se dezbate reorganizarea teritorială a ţării noastre. Tomasz Pisula, specialist în ştiinţe sociale şi preşedintele Fundaţiei pentru Libertate şi Democraţie din Polonia, ne-a explicat care sunt problemele cu care s-au confruntat polonezii în trecerea de la sistemul de organizare comunist la acel actual.
Polonia a trecut prin mai multe reorganizări teritoriale în ultimii 24 de ani. De ce a fost nevoie de schimbare?
Prima reformă a avut loc în Polonia în 1990, iar scopul său iniţial a fost de a modifica sistemul administrativ comunist de la cel mai mic nivel în sus. S-a introdus atunci conceptul de autoguvernare, în încercarea de a destructura reţelele de putere comuniste locale. Reforma a reprezentat o schimbare ireversibilă, care a pecetluit soarta comunismului în Polonia. Probabil singura reală, deoarece foştii comunişti au reuşit să câştige alegerile naţionale de două ori după 1990. Dar ei nu au mai obţinut niciodată controlul total asupra statului, deoarece o mare parte din puterea reală fusese deja delegată către municipii.
Cum s-a ajuns la 16 voievodate, cum este în prezent, faţă de 49 de voievodate, cum era anterior?
Sistemul cu 49 de judeţe a supra-vieţuit, în ciuda reorganizării din 1990, până în 1999, când ţara a fost organizată în 16 voievodate, 380 de districte şi circa 2500 de municipii. Voievodatele s-au dorit a fi răspunsuri la conceptul UE de regiune. Districtele au însemnat reintroducerea unei structuri administrative de mijloc, folosită în Polonia şi înainte de război. Experţii afirmă acum că scopul schimbărilor a fost o democratizare şi mai accentuată a administraţiei. În 1999, principalul argument era că se doreşte crearea unor structuri administrative care să fie în concordanţă cu organizarea europeană şi care să permită o