Secretele fac parte din viata de zi cu zi. Fiecare dintre noi ascundem sau am ascuns la un moment dat lucruri numai de noi ştiute, am fost părtaşi la secretele altora cu voia sau fără voia noastră. Până la un punct, ele sunt o parte necesară protejării identităţii şi autonomiei noastre, mai ales în adolescenţă când se dezvoltă relaţiile sociale şi personalitatea.
De regulă ascundem lucruri, fapte considerate rele, imorale sau blamate la nivel social. Ţinem secrete din dorinta de a-i feri pe cei apropriaţi de suferinţă sau din teamă de consecinţele relevării secretelor, din teama de a fi judecaţi, criticaţi, respinşi de alţii, din ruşine sau vinovăţie. Pe de altă parte, secretele reprezintă informaţie care ajunsă la urechile unei persoane rău intenţionate, poate fi folosită cu scopul de a controla, sau de a manipula pe cel în cauză. Motivele care ne fac să ne ascundem sunt diferite de la persoană la persoană, însă în majoritatea cazurilor ele se leagă de nevoia de a ne păstra imaginea de sine intactă în faţa noastră sau a altora.
Nu toate secretele au acelaşi impact negativ. Uneori acestea devin cu adevărat apăsătoare. Îngrijorararea ar trebui să apară atunci când ele constituie o piedică în dezvoltarea relaţiilor interpersonale autentice, când ne izolează de ceilalţi sau când nu ne mai simţim confortabil cu respectivele secrete. În aceste condiţii, indiferent de natura secretelor, ele ne consumă energia şi se transformă în poveri greu de dus pentru deţinătorii lor. Cu cât ne străduim ca secretele să nu fie descoperite, cu atât şi energia dedicată menţinerii lor este mai mare.
Pe termen lung, secretele devin adevaraţi factori stresori care ne afectează modul de a gândi, de a simţi, ne orientează comportamentul de zi cu cu zi şi ne modifică percepţia asupra realităţii. Începem să ne ferim de ceilalţi, devenim din ce în ce mai suspicioşi, neîncrezator
