Valul de declaratii razboinice din USL, provocat de constatarile-avertisment ale lui Dragnea si raspunsurile-atac ale lui Antonescu, a inundat jurnalele si emisiunile.
Spre surprinderea sincera a unora, conform asteptarilor si rugaciunilor altora, Uniunea Social Liberala nu se simte deloc bine. Ca ii este greu la doar doua luni dupa alegeri, cand se pune deschis problema unei posibile dezmembrari intr-un viitor nu foarte indepartat, pare a fi un semn si mai prost.
Din pacate, nu e doar ca nu avem o experienta pozitiva in privinta aliantelor politice. Nici macar faptul ca Traian Basescu s-a aflat in centrul tuturor coalitiilor care au colapsat - vezi CDR si Alianta DA - nu ar trebui sa dea apa la moara celor care cred ca ruperea USL este inevitabila. Dimpotriva, presiunea intretinuta de presedinte ar fi trebuit sa le ofere suficiente motive uselistilor sa reziste.
Uneori chiar par ca o vor face, mai cu seama ca alternativa nu pare deloc o solutie mai buna decat ceea ce au in prezent.
Disonanta care razbate insa chiar de la varful Uniunii a ajuns un factor care perturba insasi guvernarea. Intre atatea planuri actiune pregatite si anuntate de liderii USL - de la modificarea Constitutiei, reorganizare teritoriala si pana la refacerea imaginii tarii pe plan extern - ciondaneala din interiorul aliantei e ultimul lucru care poate sa transmita incredere si liniste populatiei.
Or, USL ar fi trebuit sa inteleaga din trecutul PDL cel mai important lucru - nu poti guverna in liniste, daca nu transmiti incredere.
Ocupati doar cu transarea granitei intre cele doua forte politice majore in interiorul actului de guvernare, social-democratii si liberalii par sa fi uitat ca au unele probleme mai importante de rezolvat decat abstractiunile cu care par sa isi ocupe tot timpul.
Pe de alta parte, criza eco