S-a promovat ideea ca aderarea Romaniei la Schengen poate fi sustinuta si asumata ca un obiectiv de tara! O cataloghez ca fiind o abordare falsa si neconstructiva.

De ce? Pentru ca este un obiectiv prea marunt. Da, intr-adevar nu exista integrare deplina in spatiul european fara o aprofundare a celor 4 libertati, dar  bifarea acestei etape nu trebuie sa indeparteze existenta unei ambitii nationale de a ne fixa un obiectiv sau mai multe obiective majore de tara.

Semnificatia unui obiectiv major de tara transcede scopurile punctuale, de etapa, ce se configureaza mai degraba in instrumente care au menirea de a crea pas cu pas acel obiectiv major de tara. In acest sens Schengen nu este decat un obiectiv de etapa, intermediar!

Integrarea Romaniei in Schengen, ca si adoptarea la un moment dat a monedei euro, nu sunt altceva decat instrumente, etape pe care Romania le-ar putea folosi in atingerea obiectivelor sale.

O serie de astfel de instrumente pot foarte simplu a fi indentificate, de la o diplomatie solida, atat economica, sociala si culturala pana la un sistem integrat destinat platformelor de export ale Romaniei pentru zonele non-UE sau folosirea sistemului fiscal pentru crestere economica reala.

La un alt nivel, unul mai cuprinzator, obiectivele Romaniei ar putea fi: reindustrializarea tarii, ambitia de a fi cel mai mare producator agricol bio, Romania – perla turismului european, sa avem in cativa ani 3 universitati in top 100 universitati din lume, dupa care sa ne preocupam sa ajunga una in top 10 si alte doua in top 100, sa avem cele mai multe proiecte de cercetare aplicate pe cap de locuitor, sa ridicam ambitii in exportul manufacturier de lux, etc. Sau toate la un loc.

Deziderate suficient de mari care inglobeaza o serie de alte obiective intermediare ce contureaza practic o viziune pe termen lung pentru Romania.

A urmari