Liberi la dume de sezon, cât coprinde ¤Dom’le, din motive căci se cam împrimăverează, cevaşilea astenii ori decât gura care bate... şi ea ce prinde, am luat act ieri de o declaraţie fleaşcă de politică a vicepremăretului Mişulea, canceru’ fomeilor, carele, nice noi nu ştim de ce, vrea să-l detroneze chiar şi pe mult mai maşcatu’ Vanghelie, alintat goagăl cel voinic. Astfel, aflăm că tehnocratu’ Mişulea care este el care este, s-a decis să calce şi în politică pentru că nu ştie cum, da’ în clepsidra talentelor astfel de năsipuri şi abilităţi, başca un boluc de competenţe, se mojarează mai ambuscat, de nu le mai separă nice măcar nepoata lui sora fratelui lu’ mama Omida, când era mică. Sigur că mulţi dintre agaricii din dotare or învăţat cel mai lesne de la cogeamitele premărete, numitu’ intimatu Gigimanu, fie-i zilele slăvite, cum că nu trebe să rateze vreun moment să deşchidă gura ca proasta-n mall, că stă presa şi naţia cu ochii pe ei ca pe botelie, să marcheze istoricele ziceri pentru eternitate. Că aşe se cheamă cemitiru’ cu acelaşi nume... Un viitor cu dinţi de aur ¤Da’ cică ar mai fi un alt soi de tânără speranţă carele o să iasă şi el la pensie tot promiţând, mai liberoasă din tată-n vrană, recte celălalt vice, mult mai decorativ, carele nu prea ştie nimeni de fapt cu ce se ocupă, în afară de faptu’ că o fost plantat la harneală în Premărie, să se facă măcar că asistă la cum se-mparte parnosu’, să rămâie şi liberoşilor o brumă din prafu’ dupe doba surdului. Sigur că, normal, cineva ar trebui să se intereseze şi de neşte domenii de care nu preaocupă chiar nimeni, falimentu’ din transpoartele poblice şi împărţeala unor locuinţe sociale care de fapt nu se prea egzistă. Altfel, cică ar fi fost recent o premiere cu şustă a valorilor liberoase din târg, în care s-ar fi dat la greu în popolaţie cu diplome, cu cârca, din motive că e mulţi care încă n-are adunate papo