Ar putea fi vorba despre ipostaza unei sandramale care se prabuseste ca sa aiba de unde renaste. Dar un asemenea cinism este riscant. S-ar putea ca din cioburi sa nu se mai lege nimic deoarece arheologul si-a pierdut dexteritatea.
Fireste ca nici vorba de asa ceva, pentru ca Traian Basescu se comporta natural cu cat terenul de lupta e mai accidentat. Performanta ii este un concept strain in mijlocul unei mari linistite, are nevoie de valuri ca sa-si arate maiestria in potrivirea carmei.
Numai ca PDL se scufunda cu pupa in timp ce se rupe in doua, precum Titanicul, asa ca sansele sa-si recapete echilibrul sunt nule. Cui foloseste asta, avand in vedere ca, fara indoiala, nu vorbim despre o situatie tipica de lipsa de discernamant, deoarece este greu de crezut ca declaratiile sefului statului, care au ca efect ivirea de noi torsiuni pe coca din mamaliga, sunt alandala?
Sunt comentatori care sustin ca PDL nu trebuie sa se lupte sa-si vina in fire, ca nu are de ce sa stea cu picioarele in apa cautand samanta mirabila, fiind suficient sa-si conserve fortele (care forte?). Si asta pentru simplul motiv ca guvernarea este atat de anevoioasa printre meandrele unei economii aflate cu un picior in groapa incat, cu certitudine, democrat-liberalii vor avea bine de ciugulit.
Eu nu m-as baza pe asta sau, in orice caz, nu ar fi singura varianta de lucru. Exista riscul ca Victor Ponta sa-si gaseasca ritmul, calea, destinul si sa reuseasca sa convinga Comisia Europeana sa-i acorde asistenta pentru a insanatosi democratia si economia romaneasca.
Si atunci, cu toata maiestria lui Traian Basescu intr-ale politicii dambovitene (mai nou isi valideaza talentul de combinagiu si prin alte patrii, si-i face sa transpire din greu pe liderii USL), cu toata dorinta sa de a reconstrui dreapta romaneasca, soarta PDL este pecetluita.
@
