Experimentul la care am luat parte, involuntar, aproape împinsă de la spate de situaţie, m-a făcut să îmi dau seama de starea naţiunii de fapt, o stare în care planează prostia şi înşelătoria. Şi să nu spuneţi şi voi acum că „calul de dar nu se caută la dinţi” (scuzaţi-mi cacofonia forţată, aproape ironică). Ei bine vă spuneam zilele trecute că trebuie să ne întoarcem la origini şi uite aşa m-am gândit şi eu să fiu în trend cu lumea prezentului şi să caut sănătatea…în magazinele bio, căci aceste magazine au reuşit să îmi aducă, aparent, produsele de care aveam eu nevoie, pentru această „sănătate”. Şi cum, necum, am bătut în poarta lor, o zi, două, o săptămână două. Am devenit dependentă de aceste produse şi ei au devenit „dependenţi de banii mei”. Eu am renunţat la dependenţă, ei încă se mai luptă să scape. Şi ca orice român, care bate fierul cât e cald, aceşti „comercianţi” care promit că îţi redau sănătatea pe care nu ai avut-o niciodată, procedează la fel. În prima zi a experimentului, aş spune al lor, am cumpărat o pungă de tărâţe de ovăz cu 4, 5 lei, chiar în unele magazine 4 lei. Acelaşi gramaj, aceeaşi pungă de tărâţe peste nici două zile, 5 lei. Peste alte două zile 5, 5 lei şi uite aşa, ieri, înnebunită să cumpăr produsul, am rămas mască, când am constatat că aceşti vânzători de „licori minune” au scumpit punga de tărâţe şi au ajuns cu preţul la 6 lei. Întreb vânzătoarea câte astfel de pungi se cumpără pe zi şi mi se spune că aproximativ 50, adăugând faptul că este cel mai cumpărat produs din magazinul respectiv. Nu e de mirare preţul, aş spune. Şi uite aşa, experimentul lor funcţionează perfect, cobaiul, adică eu, reacţionând cum nu se poate mai bine. Cumpăr produsul chiar dacă are preţul pe care îl are, pentru că nu există alternative iar comercianţii spun, odată cu intrarea mea în magazin, că l-au prins pe Dumnezeu de picioare. Ei să vezi, cum o fi?