Nu pot sa prezum rele intentii nici macar la politicieni (ei au o prestatie imbecila raportata la o omenire disperata fara sa-si propuna, sunt pur si simplu nesimtiti), daramite de la Papa Francisc, care traverseaza Roma in autobuz si isi face singur tocanita!

Insa dincolo de viata acestui om care a inteles ca minunata poveste a lui Iisus este mai mult decat o bucata de istorie, este o lectie, un indreptar pentru fericire, nu pot sa uit ca Biserica Catolica are mari probleme.

Daca sunt convins de curatenia celui care a ajuns pe scaunul apostolic, nu acelasi lucru pot sa-l afirm despre cei mai multi cardinali din conducerea Bisericii Catolice. Caci daca ei ar fi fost in aceste zile strafulgerati de misiunea adevarata a reprezentantilor clerului, daca ar fi realizat ca intre necesitatile turmei si managementul lor de pastori terestri exista o falie scarboasa, l-ar fi gasit pe Jorje Mario Bergoglio apt combatant inainte sa purceada la cateva tururi de scrutin. Dar le-au trebuit cinci.

Vazand falangele din interiorul Bisericii Catolice ca nu-si pot impune favoritii, ca puterea este mai frumoasa decat acel "ceva" in numele caruia trebuie exercitata, si-au adus aminte ca mai au ceva de rezolvat: credibilitatea. Si astfel au optat pentru Bergolio.

Au identificat functiunea sa de pansament pentru un sir lung de rani: scandalul financiar recent, VatiLeaks, zecile de preoti pedofili, marturisirile exorcistului-sef din preajma scaunului pontifical, preotul Gabriele Amorth, potrivit caruia "Diavolul lucreaza la Vatican". Si sunt numai cele mai recente.

Un cardinal, care nu considera ca umilinta apartine celei mai rele dintre lumi, care si-a ales si un nume de pontif amintind de cel care a glasuit, prin saracie, ca nu da doi bani pe putreziciunea secolului sau, nu putea sa vina mai la tanc. Papa Francisc este menit sa sp