Ceea ce se întâmplă în centrul Iaşului, care trebuie ocolit de toţi oamenii normali, care nu vor nici să-şi distrugă maşinile, nici să-şi rupă picioarele, pare a fi doar începutul. Începutul sfârşitului pentruIaşi! Este evident deja pentru mai toată lumea, chiar şi pentru cei care au ales un Primar PSD, că nimeni nu a făcut vreun studiu de impact, vreo modelare virtuală sau măcar evaluarea şi identificarea vreunor alternative pentru acest deja celebru pietonal, care-şi propune să lege Palatul Culturii, de fapt Casa Pătrată, cu Piaţa Unirii şi stradela Lăpuşneanu, până la Fundaţie. La fel de evident, tot acest proiect mult lăudat este încropit la plesneală, pe picior, după cum vrea muşchii şi ţâfna aceluiaşi primar, fiind destule semnalele de incoerenţă care argumentează acest fapt. Lejer ameţit de scorul incredibil cu care a câştigat alegerile, de lipsa unei Opoziţii reale, de inexistenţa unei societăţi civile puternice şi vocale, dar şi de neutralitatea călduţă a unei prese complice, predispusă oricând blaturilor, Primarul PSD a priceput că e liber să facă exact ce vrea şi ce-i place cu acest oraş, inclusiv să-şi bată joc liniştit şi de urbe şi de ieşeni. Uşor paranoizat de perspectiva de a se întroniza peste o Moldovă regională, mai aiurea decât hotarele sale tradiţionale, sedat de mulţimea adoratorilor, sicofanţilor şi yesman-ilor, vicepreşedintele naţional al PSD face, pur şi simplu, felurite experimente urbane in vivo pe Iaşi. Dacă nimeni nu mai are curajul să-i spună verde în faţă adevărurile crude, e normal ca respectivul chiar să şi creadă că este cel mai iubit dintre dorohoieni, cel mai deştept edil, cel mai capabil manager, cel mai abil bărbat politic, cel mai viril mascul alfa, cu mult mai multe perechi de testicule decât alţii. Cine i-ar face însă un portret în oglinda adevărului nud, i-ar face probabil un mare serviciu, creştinesc şi sanitar, pentru că r