E vital să privim mai departe spre ceea ce îi aşteaptă pe tineri, după absolvirea liceului, din perspectiva educatiei fizice. Am văzut chiar zilele trecute un oportun semnal de alarmă tras de Asociaţia Student Sport România (ASSR).
În parteneriat cu mai multe ligi ale studenţilor, ASSR a iniţiat un amplu studiu sociologic privind starea educaţiei fizice şi sportului în mediul universitar autohton. Au fost chestionaţi nu mai puţin de 1.861 de studenţi, ceea ce asigură relevanţa eşantionării, iar concluziile sunt cel puţin îngrijorătoare. Aproape 65% din studenţi nu au participat niciodată la cursurile de educaţie fizică, în vreme ce, dintre cei care au fost, totuşi, prezenţi la orele de mişcare, mai mult de jumătate au cumulat cel mult cinci ore de curs.
Paradoxul apare în altă secvenţă a cercetării, care atestă că 70% din studenţii chestionaţi practică o formă de exerciţiu fizic de minimum 2-3 ori pe lună, dar nu în cadrul universităţilor, ci în afara acestora.
Fie că este vorba de fitness, alergare, mers pe bicicletă sau de un sport anume, studenţii sunt, în marea lor majoritate, nu doar conştienţi de necesitatea exerciţiului fizic, dar îi dedică bucuroşi un buget de timp deloc neglijabil. Şi-atunci, de unde apare anomalia, neconcordanţa semnalată de studiul ASSR?
Răspunsul vine din chiar concluzia cercetării: „Factorii de decizie sunt sfătuiţi să privească cu mare atenţie elementele care determină lipsa de implicare a studenţilor în cadrul orelor de educaţie fizică, percepţia negativă pe care o au aceştia cu privire la baza materială şi mai ales profesională din universităţi fiind una cel puţin îngrijorătoare, dar pe deplin îndreptăţită!”
Acesta este un adevăr care trebuie spus apăsat. Faceţi o comparaţie simplă între orice sală de fitness actuală, din oricare colţ al ţării, şi condiţiile precare oferite studenţilor în facultăţile de s
