Este greu de spus daca practica imbalsamarii conducatorilor defuncti a aparut din sentimente de respect pentru acestia sau din nevoia urmasilor de a se legitima, consolidadu-si pozitia de conducatori.
Aici este loc si pentru superstitii, si pentru imaginatie, si pentru un gand pios. In orice caz, practica mumifierii trupurilor este pe cat de veche, pe atat de interesanta, ca istorie. In acest sens, Washington Post ofera cateva exemple.
Cazul cel mai recent: Hugo Chavez
Anturajul fostului presedinte al Venezuelei a hotarat imbalsamarea corpului celui decedat si expunerea lui in permanenta la Muzeul Revolutiei, pentru a da satisfactie sentimentelor poporului, care doreste sa-l vada pe conducator, in mijlocul lui.
Hugo Chavez nu va mai fi imbalsamat si expus in sicriu de sticla?
Ulterior, presedintele interimar al Venezuelei, Nicolas Maduro, a declarat ca este "putin probabil" ca ramasitele pamantesti ale fostului presedinte Hugo Chavez sa fie imbalsamate si expuse intr-un sicriu din sticla, asa cum tot el anuntase.
Inainte de a muri, Hugo Chavez l-a desemnat drept conducator pe ministrul de Externe, Nicolas Maduro, fost sofer de autobuz. Presa a comentat ca, prin glorificarea fostului presedinte, Maduro va atrage atentia asupra vointei acestuia cu privire la succesiune.
El conteaza ca o parte din marea popularitate a lui Chavez va constitui un credit politic suplimentar pentru propria sa persoana.
Vladimir Ilici Lenin
Lenin a fost imbalsamat rapid si amplasat intr-un mausoleu de lemn, la scurt timp dupa deces, in 1924. Nu exista indoiala ca intrega actiune a fost gandita de Stalin, care urma sa-i ia locul si care, stiind respectul unei parti a populatiei pentru Lenin, astepta sa fie el insusi respectat.
Faptul este cu atat mai interesant cu cat istoricii