Zona euro a cunoscut în ultimii ani o perioadă agitată. Criza financiară mondială a pus în lumină disfuncţionalităţile structurale ale construcţiei monetare europene, care nu poate răspunde provocărilor economice fără o integrare financiară, economică şi politică mai mare. Ȋn acest context, dincolo de a discuta datele de aderare, este necesar să dezbatem pertinenţa aderării României la moneda euro. Acest obiectiv îl are atelierul organizat în cadrul Eurosfat în data de 15 martie la Palatul Parlamentului din Bucureşti, de către Platforma Europeană de Dezvoltare şi Europuls, atelier intitulat „Este aderarea României la zona euro încă de actualitate?”.

Criza din zona euro a amplificat greutăţile şi durerile provocate de criza financiară din lumea industrializată. Țările nou intrate în Uniunea Europeană au angajamentul de a adera la zona euro atunci cand condiţiile sunt potrivite (acestea din urmă fiind definite în mod obişnuit sub forma condiţiilor Maastricht).

Criza zonei euro a revelat fracturi de performanţă economică între ţările membre şi un design şi aranjamente de politici inadecvate. De aceea, sunt în curs demersuri de a reforma structurile de guvernanţă (Tratatul Fiscal, six-pack, etc), de a forma o uniune bancară, care ar include un mecanism de reglementare şi suprevaghere comun, un mecanism de rezoluţiune pentru entităţi financiare aflate în mare suferinţă, mecanismul pentru stabilitate financiară şi o schemă de garantare colectivă a depozitelor. Într-un fel sau altul o uniune bancară ar trebui sa se bizuie pe aranjamente fiscale, care să permită intervenţia în cazul unor ameninţări ce pot afecta stabilitatea zonei euro. Țările nou intrate sunt vital interesate de rezolvarea crizei din zona euro întrucât sectoarele lor bancare sunt controlate în proporţie covârşitoare de grupuri străine. În plus dinamica lor economică este strâns legată de ce s