Mai întâi, câteva precizări, ca să-i scutesc pe postacii portocalii, cu creierul lisă şi curajoşi nevoie mare în spatele anonimatului, de a mai voma doar înjurături pe forum. Sufixul "-bil" vine din latină ("-bilis") şi, ataşat unui substantiv, defineşte nu o stare obligatorie, inexorabilă, ci o posibilitate: potabil - care poate fi băut; cantabil - care poate fi cântat; fezabil - care poate fi făcut. Etc. Aşa că termenul "puşcăriabil" repetat obsesiv astă-vară de Băsescu şi corul său la adresa useliştilor care-l suspendaseră nu înseamnă că respectivii erau gata condamnaţi, că trebuia să vină duba să-i ducă la puşcărie. Ci că acest lucru era doar posibil. Ca, de altfel, în cazul oricărui om care - dacă se dovedeşte că a furat, a abuzat, a dovedit o neglijenţă cu consecinţe serioase, a comis cu premeditare infracţiuni grave, sau pur şi simplu, ceasul rău, se face vinovat de săvârşirea din culpă proprie a vreunui accident - e pasibil de a fi condamnat penal. Până la o sentinţă definitivă şi executorie, nu-i un puşcăriaş, ci doar un puşcăriabil.

Aşa e, ca să nu rămânem pe palierul teoriei, cazul Elenei Udrea, Adriean Videanu, Anca Boagiu, Alin Popoviciu şi al atâtor demnitari şi oameni de afaceri cu costum portocaliu, despre care în mesajul adresat Parlamentului, preşedintele Băsescu încerca să lase impresia că s-au sacrificat politic întru binele şi fericirea naţiei, întru salvarea ţării. Cum e şi cazul chiar al lui Traian Băsesci şi al lui Emil Boc, capii unei guvernări şi ai unui regim, despre care acuala putere susţine că au pus ţara pe butuci, că au nenorocit prin măsuri de austeritate excesive populaţia, interesaţi doar de prosperitatea camarilei lor. Şi, mai ales, că au tolerat, dacă nu chiar au încurajat prăduirea sistematică a banului public. Cu greu, a trecut aproape un an, angajamentul premierului Victor Ponta, de a face lumină în privinţa marelui