Captivi unui mod de viata in care primeaza egocentrismul, viteza derularii fotogramelor existentiale, calcam inainte a uitare vinovata de nume, date si locuri. Este drept, se mai gasesc rebeli ai prezentului ce ies din majoritate.
Mai exista memorie printre cei pentru care valorile nu se prapadesc niciodata, ci doar sunt exilati din trupuri pentru a pasi mai departe.
S-ar fi cuvenit ca pe 13 martie, ziua de nastere a lui Mircea Eliade, un cor imaginar sa trimita in neant un "la multi ani, maestre, oricat de departe te afli!". A-l aborda ca subiect pe acest titan al gandirii romanesti si universale este ca si cum ai incerca sa asterni o trilogie pe un sambure de cireasa.
Totusi, consider ca evaluarea critica a posteritatii lui Eliade este de o importanta majora tocmai datorita prestigiului si imaginii culturale covarsitoare pe care un autor de factura enciclopedica, fidel preocuparilor fascinante si detinator al unei biografii pline de contradictii continua sa o ofere.
Este un greu pacat a se trece cu usurinta peste o activitate literara intinsa pe sase decenii si jumatate. Poezia, nuvela, romanul, eseul semnate Eliade sunt borne de referinta pentru spiritualitatea romaneasca. Si nu numai pentru ea. Marea America face o pilduitoare reverenta in amintirea profesorului de la Universitatea din Chicago, candva titular al catedrei de istoria religiilor, ce astazi ii poarta numele.
Semn de pretuire pentru autorul a 30 de volume stintifice, opere literare, ganduri filozofice traduse in 18 limbi si peste 1.200 de articole si recenzii cu o tematica extrem de variata si o documentare impecabila. Opera completa apartinand acestui colos al intelectualitatii nascut in Regatul Romaniei ar umple mai mult de 80 de volume, fara a insuma aici jurnalele intime si manuscrisele inedite.
Eliade a avut ca aliat harul di
