Micuţul oraş bănăţean Oraviţa are unul dintre cele mai vechi teatre româneşti. Iniţiativa a fost sprijinită de împăratul austriac Francisc I, care a dorit a să celebreze prin inaugurarea acestei instituţii de cultură un secol de la eliberarea Banatului de sub dominaţia otomană.
O zonă colonizată cu austrieci
Cu 15 ani în urmă, doi publicişti timişoreni, Ionel Bota şi Gheorghe Jurma, au publicat o broşură dedicată Teatrului din Oraviţa, cel mai vechi din ţară construit din piatră. L-am vizitat şi eu de mai multe ori, „provocat“ de evenimentele culturale ce aveau loc aici, pe vremea când eram corespondentul „României libere“ din Banat (1952-1965). Şi, pentru că lucrarea amintită a fost difuzată într-un areal geografic restrâns, am decis să revin asupra ei, dat fiind informaţiile de prima mână şi prima mărime ca interes adunate de cei doi din arhivele instituţiei sau prin aportul altor semnatari, precum Petru Vintilă, C. Jaleş, Ion Jivkovci, Rudolf Graf, Oliver Velescu, Vasile Vărădeanu etc.
Dar nu înainte de a aminti de colonizarea austriecilor în zonă, atraşi de cărbunele de la Anina, aflată doar la 17 kilometri depărtare, şi de pădurile din jur, într-una din ele ridicând un spital excepţional ca dotare şi funcţionare pentru acel timp, destinat tratării bolilor profesionale ale minerilor, anume cel din codrul de la Marila.
Apoi a apărut cuptorul de topire a fierului, iar localitatea a fost supusă unor lucrări edilitare care i-au îndus un apreciabil grad de urbanizare.
Din povestirile localnicilor aflasem atunci că minerii, în zilele de sărbătoare, aveau de la firmă costume stas, foarte elegante, cu nasturi şi cu însemnele minereşti – două ciocane încrucişate – din aur.
Teatrul, inaugurat în 1817
Revenind la teatrul din Oraviţa, amintim că el s-a inaugurat în 1817, fiind prima instituţie culturală din piatră din tot sud-estul Eu
