Pînă mai zilele trecute certurile din PSD n-ajungeau nici la urechile jurnaliştilor, necum la auzul omului de pe stradă. Ai fi zis că pînă şi muştele de pe Kiseleff se ţin de canonul tăcerii, încît au învăţat să nu mai bîzîie cînd zboară prin birourile pesedeului. Că mai zicea Mazăre cîte una, după cîte o paranghelie cu spectatori la Mamaia, asta ţinea de încurajarea turismului pe litoral, nu de vreun pui de ceartă cu capioldaşii de la Bucureşti.

Ce partid e ăsta – mai retoriza cîte cineva – unde nu se dă măcar o lovitură peste ţurloaie pe sub masă şi nu răzbate din spatele uşilor o vorbuliţă mai oţărîtă? Şi-n liniştea asta profundă din PSD unde nu se ridică Nicuşor Constantinescu de la Constanţa – chiar acel Nicuşor pe care l-a furat somnul la volan, într-o intersecţie – şi-i trage o ameninţare unuia din Guvern, să-şi aducă aminte tot executivul, cu Ponta în frunte, cine sînt jupînii puterii în partid.

Din afară, ai fi zis după ameninţarea asta că s-o bizui Nicuşor de la Constanţa pe ceva, că-l bate vreun gînd de şefie şi că pesediştii, ca să-l astîmpere, l-au trimis pe baronul plajei de la Doi Papuci să-i ţină de urît exilatului Ovidiu şi l-au ales pe Oprişan oberbaronul judeţelor. Dacă ne gîndim însă că în politicianul român se încinge tărîţa la pagubă, nu cînd adulmecă vreun cîştig, lui Nicuşor i-a căşunat pe guvernul lui Ponta fiindcă s-a prins din vreme că bila pesedistă se oprise în dreptul numelui lui Oprişan şi că ruleta se mai învîrtea numai ca să ia ochii fraierilor.

Dacă aşa stă treaba, înseamnă că de fapt nu lui Ponta i-a sărit ţandăra că l-a ameninţat Constantinescu şi i-a şoptit lui Dragnea să-l scoată cîştigător pe Oprişan, ci că lovit în ambiţiile lui locale, Nicuşor le-a transmis celor trei că-i pus pe luptă. Şi ca să priceapă tot PSD-ul că nu glumeşte, nici nu s-a dus să vadă cum e ales Oprişan mai mare peste baroni. Nu zic că