Te uiti la Ponta si te intrebi daca baietii aia din jurul mesei mari si ovale de la Guvern vorbesc vreodata cu premierul si-i comunica macar la final decizia luata oricum fara a-l consulta.

La cat de derutat si nauc pare mai de fiecare data cand e luat la intrebari de jurnalisti, in legatura cu vreo initiativa a vreunui ministru (fie el de la liberali, fie de la PSD), Victor Ponta mimeaza o stare bizara de levitatie intre imaginatie si realitatea cruda.

A inceput spre sfarsitul lui 2012 cu dezmintirea ca nu vor creste taxele si impozitele, asa cum scria negru pe alb intr-un proiect de lege publicat chiar pe site-ul Ministerului de Finante. Cand buba explodeaza, intervine premierul care da asigurari ca totul se petrece exact ca in Caragiale - nu e nimic mai mult decat "o scrisoare pierduta".

Era luna octombrie, plina campanie electorala. Ce credeti ca a urmat imediat dupa alegerile din 9 decembrie? Evident, taxele si impozitele au crescut, in urma altor nesfarsite episoade comice de afirmari si negari intre ministri, premier si primarii USL.

Nici nu mai contabilezez promisiunile clasice de dinainte de alegeri ca nu vor creste preturile, pentru ca la doar o luna ele sa urce semnificativ la gaze si energie electrica. Asta face parte pana la urma din metoda obisnuita de comunicare a guvernelor in preajma alegerilor. S-a intamplat si in 2008, si in 2009 si anul trecut. Va fi la fel si in viitor.

Nu are sens nici sa insiram propriile contradictii ale premierului. Ele sunt un mizilic si palesc in fata ciocnirilor pe fata, de durata si haotice, din interiorul Guvernului dintre liberali si Victor Ponta.

O guvernare care se neaga pe sine, care se intoarce impotriva ei la fiecare pas cat de cat mai serios. La fel s-a intamplat si cand ministrul Sanatatii a vorbit prima oara fara stiinta nimanui despre taier