De luni, 18 martie, intrăm în Postul Paştelui. Este cel mai lung post din an, cu o durată de şapte săptămâni, şi cel mai restrictiv. Postitorii adevăraţi ţin tot postul, iar cei care nu îşi pot permite acest lucru, fie din cauza unor probleme de sănătate, fie pentru că lucrează din greu, postesc prima şi ultima săptămână. Însă fiecare creştin adevărat ar trebui să facă o minimă jertfă în această perioadă.

Postul Mare este un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării anuale a Patimilor şi a Învierii lui Iisus Hristos. Este bine ca toţi cei care ţin post să se spovedească începând de la prima şi până la ultima săptămână din post şi să nu se lase pe ultima perioadă. Copiii până la şapte ani se pot împărtăşi tot timpul, fără spovedanie, însă când au împlinit şapte ani, e bine să fie duşi la spovedanie, pentru că ştiu să deosebească binele de rău. Postul nu înseamnă doar o abţinere de la anumite mâncăruri, ci şi de la a gândi, spune şi face rău. Postul e o perioadă şi de împăcare cu cei pe care i-am necăjit sau supărat, deoarece primirea împărtăşaniei este condiţionată de a fi împăcat cu aproapele tău. În această perioadă, există două dezlegări la peşte: pe 25 martie, de Buna Vestire, respectiv în 28 aprilie, de Florii. Biserica recomandă credincioşilor să se împărtăşească în fiecare din cele patru posturi mari de peste an sau măcar odată, în Postul Paştelui. Pregătirea pentru primirea împărtăşaniei se face prin spovedanie sinceră, precedată de cel puţin trei zile de post, rugăciune şi meditaţie asupra sinelui. Nu întâmplător, Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuia în felul următor:" Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, nu întoarceţi capul. Nu numai gura voastră şi stoma