Mănăstirea Jitianu, în inima Olteniei. “La Rovine, în câmpii...”
Istoricii spun că aici, unde astăzi se înalţă lăcaşul de cult, cu peste 600 de ani în urmă Mircea cel Bătrân a zdrobit armata otomană. Locul bătăliei, Rovine, a rămas de atunci un punct de reper în istoria românilor. Conform unei legende populare, Mircea cel Bătrân ar fi ridicat o bisericuţă din lemn, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru ajutorul primit. Hramul ei era Sfântul Mare Mucenic Di¬mitrie, ocrotitorul oştenilor. Reclădită un veac şi jumătate mai târziu, de această dată din cărămidă, mănăstirea îi va avea drept ctitori pe boierii Craioveşti, care au ridicat în cuprinsul Olteniei mai multe ctitorii monahale fortificate.
Prima atestare documentară a mănăstirii datează însă din anul 1556, atunci când vodă Pătraşcu cel Bun, tatăl lui Mi¬hai Viteazul, face danie Mănăstirii Jitianu jumătate din satul limitrof, Jamnic (Balta Verde de astăzi).
Conform unui manuscris, sunt amintiţi printre ctitori banul Barbu, banoveţii Pârvu vornicul, Danciu comisul şi Radu postelnicul. Conform documentului, ei se juruiesc să facă anual donaţii Lavrei Cuviosului Pavel de pe Muntele Athos. “Noi am făgăduit şi am alcătuit şi am întărit această scrisoare ca pe fiecare an, să se dea câte 2.000 aspri călugărilor şi cheltuiala fraţilor câte 100 de aspri şi să vie în luna ianuarie 6, la Bobotează, ca să ia acel obroc.” În schimb, călugării de la Muntele Athos trebuiau să-i înscrie în pomelnic pe părinţii şi rudele lor: Barbu şi Vâlcsan, Vlada şi Maina, postelnicul Neagoe, Stana, Vinia, Neguţa, Neaga, Hrusana şi Velica. De asemenea, se cere ca urmaşii lor sau “pe cine Domnul Dumnezeu lasă stăpâni peste averea noastră” să îndeplinească pe mai departe această danie. Peste 100 de ani, stolniceasca Maria, soţia stolnicului Sârbu, face şi ea o danie mănăstirii, înstărind-o cu un sălaş de ţigani robi “ca
